DĂ-MI DOAMNE-UN SFAT...

Dă-mi, Doamne-un sfat, dă-mi o lumină
Sunt totalmente dezorientat
De ce nu-i nimeni ca să mă susţiună
Din cei cu care-n Vie am lucrat?

Tu-mi ştii intenţia: vreau numai bine
Cum de mă laşi să plâng din greu?
Sunt încolţit, atacuri vin spre mine
Şi mulţi îmi adresează vorbe cu tupeu.

Încerc să ies din starea ce m-apasă
Dar sunt neputincios – o recunosc
Îmi pare că niciunuia nu-i pasă
Din cei pe care îi cunosc.

Cum altădată m-ai ’nălţat din dezolare
Ridică-mă şi-acuma – te implor!
De-această situaţie apăsătoare
Se bucură Satan şi-al lui popor.

Trimite-mi, deci, înc-o povaţă
O voi primi cu-n duh deschis
Poate mi-o dai acum sau mâine dimineaţă
Dar ştiu că mă va scoate din abis...

Mă voi lega de braţul Tău puternic
Voi fi mai veghetor, mai ataşat
De slova ce rodeşte spiritul cucernic
Şi de Acel ce m-a răscumpărat...

Şi-apoi veni-va iar înviorarea
Lăuntrul meu atât de frământat
Îţi va ’nălţa din inimă cântarea
C-am fost trântit dar m-ai recuperat!

Data: 27 Noiembrie, 2007